In ultima vreme am inceput sa imi pun tot felul de intrebari: Oare e bine cum imi educ copiii? Sunt pentru ei exemplul potrivit? Ma comport ca atare? Intrebari la care nu pot da un raspuns obiectiv, iar ceilalti imi vor da, probabil, raspunsuri diferite. Drept urmare, am decis sa includ in procesul de dezvoltare si carti cu si despre cresterea copiilor :). Cea mai importanta idee pe care am memorat-o si pe care vreau sa o transmit mai departe este ca trebuie sa ne crestem copiii prin puterea exemplului pentru a avea cea mai mare sansa de reusita: vrei sa fie om vertical, arata-i ca tu esti asa; vrei sa fie iubitor, fii iubitor cu sotia ta si ceilalti; vrei sa fie un invingator, demonstreaza-i ca tu nu renunti niciodata.

„Singura cale de a forma copii buni este sa devenim mai intai parinti buni.” Trebuie sa ne autoeducam si sa ne dezvoltam personal, ca parinti, pentru a putea sa intelegem si sa crestem copiii asa cum ne dorim. Daca credem ca suntem „cei mai tari din parcare” si ca le stim pe toate, s-ar putea sa avem surprize neplacute in procesul de educatie.

„Cand informatia (si gandul) e pozitiva, obtinem un rezultat pozitiv, iar cand informatia (si gandul) e negativa, obtinem un rezultat negativ.” Ziglar face o analogie, pe parcursul intregii carti, intre copii si parinti. Acest sfat, ca si multe altele, se pliaza pentru ambele entitati: fii pozitiv, vezi lucrurile bune din viata ta, jumatatea plina a paharului si nu cea goala, iar viata/universul/Dumnezeu (sau cine vreti voi) va continua sa va ofere aceleasi lucruri bune!

„TV – distrugatorul valorilor. Fiecare ora petrecuta in fata TV-ului inseamna o ora mai putin investita intr-o motivatie personala, in creativitate, intr-o implicare propriu-zisa in viata celorlalti.” In 90% din cazuri sunt de acord cu aceasta afirmatie. Totusi, televizorul poate fi folosit intr-un mod in care sa ajute copiii: documentare educative, emisiuni pentru copii, filme de copii – desigur, vom avea grija ca acestea sa fie vizionate intr-un mod corect (nu 8 ore pe zi!). Vorbind din experienta personala, fetita noastra invata multe lucruri utile din desenele inteligente de pe Disney Junior sau filmuletele animate pe care i le punem pe tableta.

„La o anumita persoana nu cautati doar slabiciunile, neajunsurile, si nu o invinovati. Cautati aurul, nu noroiul; binele, nu raul; cautati aspectele pozitive ale vietii. Cu cat veti cauta mai multe calitati, cu atat mai multe veti gasi.” Oricare dintre noi are puncte slabe si puncte forte, fie el copil sau adult. Daca ne incapatanam sa vedem doar lucrurile negative/partile slabe, de acestea vom avea parte. Ba mai mult de atat, daca le si scoatem in evidenta prin gesturi, mimica, cuvinte si atitudine, atunci le vom „ajuta” sa evolueze in inima si mintea celuilalt. Spune-i unui copil ca e prost, in mod repetat, si el va ajunge sa creada cu tarie acest lucru si sa se comporte ca atare.

„Pentru a face din copiii Dvs. niste invingatori, trebuie sa le reamintiti, cat mai des, ca sunt invingatori.” Sau, in cazul in care nu va place cuvantul „invingator”, gasiti-va altul care sa aiba putere de impact pozitiv asupra copilului. Personal eu folosesc cuvantul „campion”, iar fetita mea de 3 anisori si ceva a inceput sa inteleaga ca acest cuvant imi aduce bucurie si ca e ceva benefic ca ea sa fie „un campion”. Drept urmare vrea sa fie cat mai cuminte la gradinita ca sa poata lua „fete zambitoare”, iar cand vine acasa sa o iau in brate si sa o pup, reamintindu-i ca e un campion!

„Speranta este puterea care da incredere oricui sa mai faca un pas si sa incerce.” Atunci cand copilul invata sa mearga cade… si cade de foarte multe ori! Iar noi, parintii, suntem alaturi de el si il ridicam, ajutandu-l sa incerce din nou, si din nou, pana reuseste. Si totusi, cand cresc mai mari, uneori uitam ca trebuie sa fim alaturi de ei si sa continuam sa ii iubim, sustinem si ajutam, gandindu-ne „acum e mare, trebuie sa gandeasca singur”, „acum e matur, trebuie sa se descurce singur” si asa mai departe.

„O echipa parinteasca puternica si unita are cele mai mari sanse sa-si influenteze copiii in bine.” In familie, prin definitie, parintii trebuie sa faca o echipa (nu doar pentru cresterea copiilor, ci si in intretinerea locuintei de exemplu). Daca un parinte spune „ia-o la dreapta”, iar celalalt „ia-o la stanga”, copilul nu va sti care dintre cele 2 este calea corecta. Daca, insa, ambii parinti ii spun „ia-o la stanga”, ba chiar incep ei insusi sa mearga in directia respectiva, sansele ca acest copil sa inteleaga faptul ca directia indicata este cea corecta si sa mearga intr-acolo cresc simtitor.

„Avem nevoie de patru imbratisari sanatoase pe zi ca sa ne mentinem sanatatea.” Si cu toate aceastea, de cele mai multe ori, ne „ferim” parca de imbratisari, folosind diverse tertipuri si scuze tampite (ce o sa zica ceilalti? daca nu ii place acest lucru? daca o sa rada de mine?). Personal, am testat pe pielea mea ce inseamna sa imbratisezi „pur si simplu” si este minunat. Va recomand si voua sa incercati, nu aveti nimic de pierdut!

Tu cum crezi ca e bine sa iti cresti copiii? Folosesti principiile descrise mai sus?