Ei bine, iata primul articol diferit. Aceasta este o surpriza pentru colegii mei din EMPRETEC, cei care au fost si cei care vor urma. Nu o sa ma apuc sa va explic „oficial” ce este EMPRETEC… asta puteti sa gasiti singuri, realizand o cautare in mediul online. Am aflat de program printr-o cunostinta, Radu, o persoana de calitate pe care o respect. Nu stiam nimic in momentul acela si nici nu am cautat foarte multa informatie in acest sens. Am urmat recomandarea lui, gandindu-ma „Daca Radu mi l-a recomandat, inseamna ca e ceva frumos, merita sa incerc”. Asa ca Raducule, daca citesti acest articol, mersi mult inca o data!

Ei bine si asa m-am inscris in program. Am fost sunat si programat pentru un interviu pe Skype, cu unul dintre facilitatori. Interviul a decurs foarte bine din punctul meu de vedere, am glumit, am ras, am depanat amintiri (eu). Alex, facilitatorul cu care am dat interviu, mi-a placut si m-a facut sa ma simt foarte confortabil. In mintea si in inima mea gandul de a fi acceptat in cadrul programului crestea din ce in ce mai mult. Dupa 36 de ore am primit raspunsul: fusesem acceptat si urma ca in 48 de ore sa incep cursul intensiv de 9 zile. Mobilizare mare, mi-am aranjat lucrurile astfel incat compania sa mearga in lipsa mea fara probleme, mi-am facut bagajul si am pornit la drum.

In sala hotelului era agitatie mare: 25 de membri (din care 2 au renuntat pe parcurs) + 3 facilitatori din orase diferite. Amalgam de sexe, varste, priviri, inaltimi si caractere, toti uniti insa de acelasi gand, acela de a ne dezvolta personal, de a deveni mai „buni”. Si asa a inceput aventura de 9 zile. Pe parcursul programului ni s-a spus in nenumarate randuri ca o sa fie greu: si intr-adevar, nu a fost usor. Dar oare ce iti ofera viata frumos pe tava, fara sa trebuiasca sa te zbati putin?

Si ne-am zbatut. Am cunoscut oameni minunati. Unii mi s-au aratat inca de la inceput, altii au ramas invaluiti intr-o armura misterioasa pentru cateva zile. Insa lucrand impreuna, in diverse echipe sau unu la unu, facandu-ne teme impreuna (da, ati auzit bine, teme, ca la scoala!), stand tarziu in noapte (12, 1, 2 noaptea au fost ceva „obisnuit” am putea spune) am inceput sa ii cunosc pe toti.

Iar in momentul in care oamenii au inceput sa dea jos armurile, sa vorbim ca de la egal la egal, sa intelegem ca toti suntem diferiti dar perfecti asa cum suntem, sa poti primi si da feedback personal fara prejudecati, sa iti ajuti benevol colegii pentru a reusi in cadrul programului… in acea clipa in suflet apar anumite emotii care nu pot fi descrise usor in cuvinte. Apar lacrimi de bucurie, lacrimi de suflet, lacrimi ale trecutului, dar mai ales ale viitorului.

EMPRETEC inseamna schimbare comportamentala – cel putin asa spun batranii satului! Pentru mine a insemnat o continua descoperire si redescoperire. Mi-a reconfirmat multe ganduri pe care deja le aveam, m-a ajutat sa trec de spinii ascutiti si sa ajung la trandafirii nuantati in toate culorile curcubeului… si toate culorile sunt minunate! Oameni care la inceput mi-au transmis sageti de gheata, au ajuns sa imi incalzeasca inima asa cum soarele incalzeste brazdele Pamantului cu razele sale datatoare de viata.

Am vazut oameni care au renascut din cenusa ca pasarea Phoenix, oameni curajosi care la 60 de ani sunt pregatiti sa o ia de la zero, corabii care isi pierdusera capitanul, fete triste care si-au adus aminte cat de frumos e sa zambesti iar. Nu, EMPRETEC nu te invata cum sa faci bani… banii sunt oricum doar o consecinta. EMPRETEC inseamna altceva… si ca sa poti sa intelegi acest lucru, trebuie sa il traiesti.

Multumesc celor 3 facilitatori care au fost alaturi de noi (Alex, Sorin & Cosmin), dar mai ales va multumesc voua dragi colegi (sau mai bine zis, membri ai familiei EMPRETEC) pentru toate experientele pe care le-am trait impreuna, pentru ca m-ati lasat sa patrund in inimile si gandurile voastre, pentru ca m-ati ajutat sa devin mai bun (pentru mine, familia mea si cei care ma inconjoara).

Mai jos voi scrie gandurile pe care vi le-am spus in cadrul programului, pentru a le avea ca dovada a tuturor oglindirilor de care am beneficiat:

– De la inaltime lucrurile se vad mai usor
– Prietenul la nevoie se cunoaste
– Cu totii avem nevoie de o stanca uneori
– Un zambet cald inmoaie o inima de gheata
– Voi face mereu cea mai buna alegere pentru mine
– Curajul nu are varsta
– Citesc. Fac. Evoluez.
– Sa stiu sa nu vorbesc e lucru mare
– Deciziile bune nu sunt intotdeauna usoare
– E minunat sa pot sa fiu copil iar
– Iubirea de mama e doar una
– Orice tunel are o intrare, dar si o iesire
– In lacul vietii exista uneori si valuri
– Imi voi da sansa sa fiu fericit
– Cine sunt eu conteaza
– Sunt antreprenor, deci sunt ambitios
– Frumusetea sta in ochiul privitorului
– Pot sa fac schimbarile necesare
– Pentru ca atitudinea conteaza
– Smart. Specific. Succes.
– Pentru ca viata e o gluma
– Daca esti dispus sa treci de tepi, poti sa ai cel mai frumos trandafir

In loc de final, va voi dedica o melodie care pe mine ma inspira: The Script feat Will.I.Am – Hall of Fame