Pe masura ce ne maturizam, traind constransi de societate si de reguli uneori benefice sau mai putin benefice, ajungem sa ne estompăm emotiile. Emotii care nu ne fac rau, nici noua, nici celor din jurul nostru. Din contra, ne conecteaza la ceilalti si povestesc despre cum suntem noi, ce personalitate avem, ce ne place sau ce ne displace. Uneori societatea si constrangerile ne limiteaza in a ne trai viata si de a ne bucura de fiecare clipa.Atunci cand suntem copii, este normal sa fim inocenti, curiosi, debordanti si sa invatam limitele, cutumele sau valorile sociale pe parcursul dezvoltarii noastre. Sa facem asocieri, sa descoperim lumea fara a fi admonestati sau speriati.

Este normal ca un copil sa nu stie cum sa fie adult. Nu este normal insa, ca un adult sa uite, cum este sa fii copil.

Nu este normal ca un adult sa nu-si ingrijeasca sau sa nu-si iubeasca copilul interior.
Copilul interior este parte din psihicul nostru. Este un cumul de amintiri, uneori dificile sau dureroare, alteori placute, fericite. De aceea este bine sa ne uitam in interiorul nostru si sa regasim acele stari de bine si de fericire. Sa reinvatam sa ne bucuram de viata, asa cum doar un copil stie sa o faca.
Ca adulti avem tendinta de a deveni blazati, cinici, pesimisti. Insa in copilarie sigur nu am fost astfel. Abuzul, neglijarea si alte traume, pot avea nevoie de vindecare și protecție pentru copilul nostru interior.

Pe lângă mersul la terapie și tehnicile de re-parenting, copilul interior poate fi vindecat prin diverse alte tehnici. Poate prin terapia jocului, terapia prin artă sau terapia prin dans. Copilul interior poate fi un dar prețios, o sursă de inspirație și de creativitate. Poate fi folosit pentru a explora lumea dintr-o perspectivă nouă și plină de bucurie.
Despre bucuria copilareasca si cum adultii o pot frange cu un simplu gest sau o simpla mustrare, discutam in cel mai recent videoclip! Si cu ocazia aceasta, va invit sa va abonati la canalul de YouTube, Creatorul de Visuri!